AVIZ

referitor la republicarea Legii asistenței sociale nr. 292/2011,

publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011

 

 

Analizând forma republicabilă a Legii nr. 292/2011, transmisă Consiliului Legislativ spre avizare de către Secretariatul General al Camerei Deputaților cu adresa nr. 2/61 R din 2 iulie 2024, întocmită de Departamentul Legislativ – Direcția Procedură Legislativă, Sinteze și Evaluări, transmisă cu adresa nr. 4a/07 din 1 iulie 2024 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D749/03.07.2024,

 

CONSILIUL LEGISLATIV

 

În temeiul art. 5 alin. (2) și (4) din Legea nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, republicată, cu completările ulterioare, al art. 16 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, al art. 70 alin. (5) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al art. 33 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, cu modificările ulterioare,

Avizează negativ republicarea Legii asistenței sociale                  nr. 292/2011, din următoarele considerente:

1. La art. 49 alin. (1) lit. e), se regăsește o trimitere la art. 52        alin. (2) lit. b), cu următoarea adnotare în cadrul notei de subsol: „articol abrogat prin Legea nr. 100/2024”.

Față de acest aspect, precizăm faptul că art. 50 alin. (4) din Legea
nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că „la modificarea, completarea şi abrogarea dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situația juridică a normei de trimitere”.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională[1], precizând că „deși trimiterea la alte acte normative este un procedeu legislativ permis, aceasta nu poate viza o normă abrogată. (...). Aceasta semnifică faptul că, la momentul recurgerii la procedeul legislativ al trimiterii la alte acte normative, norma la care se face trimitere trebuie să fie o normă în vigoare, aparținând fondului activ al legislaţiei”. Se constată, totodată, că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la claritatea și previzibilitatea actelor normative.”

În aceste condiții, apreciem că anterior republicării este necesară mai întâi corelarea dispozițiilor cu noul cadru normativ, prin intervenții legislative exprese și corespunzătoare asupra normelor în discuție.

2. Reiterăm observația de la pct. 1 și pentru situația de la art. 75, fost art. 74, care face trimitere la art. 74 alin. (2) lit. b), d), e), menționându-se printr-o notă de subsol faptul că „litera e) a fost abrogată prin Legea nr. 100/2024”.

3. În același sens, la art. 142, fost art. 138, rămas nemodificat, observăm o altă antinomie intralegislativă, textul făcând trimitere la
art. 35 alin. (3) lit. e), fost art. 37, articol care, însă, a suferit o modificare prin Legea nr. 100/2024, și a cărui actuală structură nu mai conține lit. e) la alin. (3).

Așadar, în textul normativ figurează o trimitere fără obiect, fapt nepermis în cadrul unei republicări, impunându-se, și în acest caz, intervenția expresă a legiuitorului cu privire la norma în discuție.

4. La art. 108, fost art. 105, constatăm că a fost înlocuită denumirea „Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale” cu denumirea „Ministerul Muncii și Solidarității Sociale”, la nota de subsol aferentă precizându-se că acest minister a fost „reorganizat în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2021 privind stabilirea unor măsuri la

nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative”.

Referitor la acest aspect, menționăm că, în urma reorganizării administrației publice dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2021, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Tineretului și Sportului au fost reorganizate prin divizare parțială, activitățile, posturile, personalul aferent și patrimoniul corespunzător activităților din domeniul familiei și egalității de șanse, respectiv din domeniul tineretului fiind preluate de nou înființatul Minister al Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse.

Ca urmare a acestei divizări parțiale, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și-a schimbat nu numai denumirea - devenind Ministerul Muncii și Solidarității Sociale - ci și domeniul de competență, care nu a mai vizat domeniul familiei și al egalității de șanse.

Astfel, precizăm că în afara denumirii actuale a ministerului, utilizate în articolele modificate sau introduse prin Legea nr. 100/2024, în cuprinsul elementelor structurale rămase nemodificate se regăsesc și vechile denumiri, precum: „Ministerul Muncii și Justiției Sociale” [fost art. 106 alin. (2)] și „Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale” [fostele art. 105, art. 106 alin. (1), art. 107 alin. (1), art. 109 alin. (1), art. 130 alin. (2), art. 133 alin. (1) lit. a) și b), art. 146].

 În aceste condiții, apreciem că actualizarea automată a denumirii respectivului minister, fără a ține seama de domeniul de competență prevăzut prin Hotărârea Guvernului nr. 23/2022 privind organizarea şi funcționarea Ministerului Muncii şi Solidarității Sociale, nu este recomandată cu ocazia republicării, doar inițiatorul actului de bază cunoscând cărei instituții îi revin anumite atribuții.

În scopul realizării procesului de sistematizare legislativă, soluția juridică corectă ar fi o modificare expresă a textelor în discuție, intervenită anterior republicării, prin care normele căzute în desuetudine să fie corelate cu dispozițiile actelor normative cu care se află în conexiune.

Aceleași observații sunt valabile, în mod corespunzător, și pentru     alte situații asemănătoare din cuprinsul prezentei forme republicabile.

5. În altă ordine de idei, semnalăm că forma republicabilă conține o serie de trimiteri greșite, necorelate cu textul normativ rezultat ca urmare a renumerotării, respectiv:

- la art. 55 alin. (1) se face trimitere la art. 54 alin. (1), însă acest articol a devenit prin renumerotare art. 52, astfel că în text trimiterea ar trebui să figureze la art. 52 alin. (1);

- la art. 60, textul trimite la art. 6 lit. z), dar prin renumerotare
lit. z) a devenit lit. cc), fiind necesară corelarea prin menționarea trimiterii ca art. 6 lit. cc);

- la art. 147, fost art. 1421, la alin. (1) lit. a) există o trimitere la
art. 49 alin. (3), alineat care a devenit alin. (2) prin renumerotare, astfel că textul corect al normei ar trebui să menționeze trimiterea sub forma „art. 49 alin. (2)”;

- la art. 147, fost art. 1421, la alin. (1) lit. c), trimiterea la „art. 117 alin (1)–(4)” ar trebui să figureze sub forma „art. 117 alin (1)–(5)”, fostul alin. (4) devenind alin. (5) în actuala formă.

6. În ceea ce privește nota de subsol corespunzătoare asteriscului de la finalul titlului, după cum se poate observa, este necesară întregirea informațiilor corespunzătoare, după cum urmează:

- la finalul paragrafului existent, se va menționa expresia
„dându-se textelor o nouă numerotare.”;

- printr-un nou paragraf, conținutul notei de subsol se va completa astfel:

„Legea nr. 292/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011.”.

7. Semnalăm totodată necesitatea aplicării dispozițiilor art. 15
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2016, conform cărora sintagma „domeniul asistenței sociale” se înlocuiește cu sintagma „domeniul protecției sociale”, în tot cuprinsul formei republicabile.

 

PREŞEDINTE

 

Florin IORDACHE

 

 

București

Nr. 759/12.07.2024



[1] A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 392/2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2), ale art. 4 alin. (1) teza a doua şi ale art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combateea efectelor pandemiei de COVID-19, ale art.72 alin. (2) din aceeaşi lege, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021.